Sweet November

Luni,2 noiembrie. Soare.

Mi se pare un inceput de saptamana si de luna….numai bun .

Ma simt bine, sunt ok…mi-am baut 3 in 1`ul…si am iesit in parc cu Tessa. Nu va puteti imagina  cat va poate incarca cu energie pozitiva o plimbare prin parc cu catelul, pe la 11 dimineata, printre fruze si printre razele de soare ce incearca sa`si faca loc printre copacii din parc.

Daca va simtiti singuri, tristi, deprimati…faceti lucruri care sa va scoata din starea asta…iar eu una am ales cea mai ieftina varianta o plimbare cu puiu pufi (Tessuca:)) . Te incarca cu energie..stiind ca cineva te iubeste si asculta de tine…si cu cata bucurie vine si iti aduce inapoi batul pe care l`ai aruncat cu 2 minute inainte.  Cum alearga catre tine..cum abia asteapta sa te aiba aproape…si apoi daca incerci sa te ascunzi dupa un copac..cum te cauta cu privirea disperata…si cum se uita dupa tine.

E absoluta fantastica atata comunicare..cum..o fiinta care nu vorbeste ..exprima atat de multa IUBIRE.

Bucurati-va de lucrurile din jurul vostru..iar eu,  ii multumesc lui Dumnezeu ca o am pe Tessuca…care acum imi doarme in brate… si e fericita.prin simplul fapt..ca ii sunt aproape.

 

In ziua de azi :)..

La un examen de intrare în poliţie s-au prezentat 3 concurenţi, doi dintre ei fiind pilele cuiva mare din poliţie. Intră primul concurent, pila domnului colonel X. Examinatorul: – După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească, la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi să-mi spuneţi în ce an a avut loc această răscoală? – În anul 1907. – Perfect, sunteţi admis. Intră al doilea concurent, pila domnului general Y. – După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească, la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi să-mi spuneţi câţi ţărani au participat la această rascoală? – Peste 40.000. – Perfect, sunteţi admis. Intră al treilea concurent, fără nicio pilă. – După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească, la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi să-mi scrieţi numele şi adresa fiecăruia?

Hallelujah!!

Ce s-a mai intamplat in viata mea..interesanta, palpitanta si pina de imprevizibil ?… pai..MULTE…poate PREA multe.

Sa le iau pe rand..

1. Gata. Am terminat facultatea…gata licenta…gata sustinere de lucrare (pana la master). Oare ar trebui sa ma simt bine?..Oare ar trebui sa fiu fericita ca s-a terminat?.. Ce trebuie sa simt ..cand de fapt acest final..marcheaza inceputul din acel lucru ce semnifica practic “viata” ? ..Sa ma panichez ca trebuie sa-mi caut un job?..sa ma panichez..ca tocmai ACUM..cand totul e intepenit si marcat de marea CRIZA ..am terminat facultatea?..

Nu..nici pe departe…nu sunt panicata..eu ma simt ok..am ganduri si iubirea ce ma consoleaza, DAR, oare chiar e asa usor?.. Pai nu, pana cand nu iti reproseaza ceilalti..ca trebuie sa ai job…ca trebuie sa te maturizezi…ca e gata cu joaca…etc.  Inevitabil ma panichez si enervez cand intervin altii in starea mea de calm.

Si uite asa trec la 2 impinsa de la spate si la indemnul minunatei, fantasticei mele familii.

2.  Primul anunt de job. Primul dosar depus. Prima insitutie de stat. Primul  interviu.

Intr-o tara a banului, intr-o tara transformata in materialism si ignoranta, intr-o tara in care cei ce doresc sa munceasca dar nu au unde..sau nu au cu ce .. OANA MERGE LA INTERVIU.

A. Depunerea dosarului

Cu dosarelul in mana (+ nervii anexati CV-ului datorita multitudinii de acte si bani pentru intorcmirea acelui dosar – cazier, adeverinte) ma prezint la “biroul resurse umane” din cadrul institutiei DE STAT unde intentionez sa particip la concurs [peste 10 zile de la depunerea renumitului dosar] pentru un posibil job.  Depun dosarul ..si aflu ca pe 2 posturi erau depuse 3 dosare (mai erau  8 zile de inscrieri). M-am linistit cumva..ca nu se bate lume asa pe posturile alea .

B. Participarea la probe (proba practica pe calculator, proba scrisa – legislatie – , si interviul)

Ma prezint in fata institutiei DE STAT cam cu o ora jumate inainte …cum imi este obiceiul de a ajunge mai devreme..chiar uneori..prea devreme.  MA uit pe liste…in dreptul numelui meu scria ADMIS – adica pot participa la concurs. Observ putin socata de faptul ca erau 16 inscrisi …deci repet … 16!! pe doua posturi disponibile. Anyway.. mi-am spus : e momentul sa arat ce pot..sa fiu EU cea mai buna din cei 16!!

Toate bune si frumoase (imi bausem pe drum in bubu 3 in 1 [apropo BOULE de BT care esti indecis si ai facut la dreapta desi semnalizai la stanga, si a trebuit sa franez brusc si sa`mi vars 3 in 1 pe mine - noroc ca eram imbracata inchis la culoare ...dar nu m`am enervat..doar mergeam la primul interviu], afara era super mega soare cu dinti..dar era o zi frumoasa de toamna – 1 Octombrie -) deci chiar ma simteam ok..imi incepusem ziua bine..si simteam ca am toate sansele ca EU sa ocup un post din cele 2.

Trece o ora..si deja au aparut vreo 14 din cei 16 inscrisi. Mai asteptam.. poate apar si ceilalti 2. Anyway, nu au venit. Incepem probele.

B.1. Prima proba. Proba practica pe calculator – proba eliminatore – ora 11

Fisier. xls. => EXCEL. Un document in excel care continea .un tabel cu 6 linii si 5 coloane pe care trebuia sa`l invartim si sa`i aplicam vreo 20 de formule. [in gand mi-am zis: la naiba, nu putea fi WORD!!!?!]. Incercand sa ma reculeg, am incercat cu primele puncte de pe foaia de cerinte. Cred ca Ingi a meu a sughitat toata dimineata aia  pentru ca la fiecare cerinta facuta bine – zic eu – ziceam omg, thx god ca-l am pe Ingi,  ca am vazut la  el  cum lucra in excel si am mai prins de la el cateva smecherii.

Anyway, uitandu-ma la fetzele incruntate ale celorlalti  “rivali” erau cam dezamagiti ..deci eram clar convinsa ca eu tb sa fiu printre cei mai buni..ca EU am facut 90% din test. Vine “doamna lor informaticiana”, evident o blonda derutata… care nu stia de scurtaturi – adica cum sa nu stii ca in loc sa faci 20 de pasi gen Format -> Column -> Witdh., etc., cand poti foarte usor sa apesi un buton – deja pus in bara de sus – si faci exact acelasi lucru. Ea nu stia na..doamna informaticiana a lor NU STIA. Drept pentru care m-a depunctat pt faza aia. Anyway. Mergem mai departe ca evident, am trecut de proba asta.

Din cei 16 am ramas 9 oameni.

B.2. A doua proba – proba scrisa  - ora 13

Legislatie, foarte usor a fost testul grila, cu 20 de intrebari. Chiar mi-a placut. Din cei 9 am ramas 5 oameni si urmeaza decizia finala.

B.3. A treia proba [pt care aveam cele mai mari emotii] – INTERVIUL – ora 15

Bine frate, m-a frecat prin 2 probe – zic eu..de baza – de-acuma hai sa afle si despre mine, despre persoana mea, cum sunt, ce fac, de ce ma aflu acolo, ce aspiratii si asteptari am…chestii de genul asta.

Eram a 2-a. Intru la doamna DIRECTOR COORDONATOR in birou. Era deasupra tuturor..pe un piedestal..ca atunci cand am vazut`o am zis ..”MA!..trebuie sa fie a naibii de desteapta daca a ajuns acolo sus de tot. ”

Doamna director coordonator:

Prima intrebare: Cum te cheama?

-         Stiam clar raspunsul la intrebarea asta..dooh.

A doua intrebare: Ce facultate ai absolvit?

-         Again, dooh, macar atat sa stiu si eu.

A treia intrebare : cine poate beneficia de serviciile X ?

- Am raspuns frumos din legea 19/2000 art. 5 , multitudinea de persoane care pot beneficia. Evident, doamna era mereu contrariata.

A patra intrebare : Ce culoare au copertile de la documentele Y ????

- Putin socata – sincer nu stiam – noroc ca am vazut inainte niste astfel de documente ..si am zis hotarata : ROSII !… a fost raspunsul asteptat.

Domnul care se ocupa de cei care candieaza pt acest loc de munca :

Intrebarea 1 : Ce date contin documentele Z ?

-         Am stiut mega bine, ca`mi placea domeniul

Intrebarea 2. Cine trebuie sa aiba documentele Z?

-         Again, am stiut, se asemana cu intrebarea de la d-na director coord.

Doamna lor informaticiana:

Intrebarea 1: Care este varsta maxima de a face……..treaba X?

-         Raspund prompt iar in gand zic (orice prost stie asta)

Intrebarea 2: Si ce stagiu minim de cotizare..catre treburile Y tb sa aiba???

-         Raspund iar…la fel de prompt (varsta se impartea practic la 2 – in gandirea mea de prietena de inginer)

Doamna de la resurse umane:

Eu nu mai am intrebari.

RESPIR USURATA CA S-A TERMINAT ..ceea ce numesc eu.. Proba orala de cunostinte de kkt. A durat 30 de min  de tortura in teorie.

Concluzia interviului:

1. Oamenii astia nu stiau cu cine stau de vorba – ca OM
2. Poate eram o criminala si am venit sa`i  jefuiesc (ma asteptam sa ma intrebe de ce vreau postul ala)
3. Superioritatea lor era  nemotivata ..iar piedestalul ala chiar nu`l merita tipa aia blonda si tupeista
4. Sunt dezamagita ca FIX ASA trebuia sa fie primul meu interviu.

C. Concluziile zilei – ora 16:30

Se anunta “castigatorii”. Evident, eu NU corespund cerintelor ).

Prima castigatoare: A castigat fix cine credeam eu ca o sa castige: aia cu multe inele de aur pe mana si cu bmw`x5 in care o astepta prEtenu’, iar dupa unghii sigur fusese inainte pupincurista de clasa 1 iar acum doar isi continua job-ul.

A doua castigatoare: E genul fix “tace si face”. In sensul ca sigur a batut la multe usi..ca-i stia pe toti din zona aia..iar din “Ce mai faceti doamna scumpa?” sau “Ma bucur sa fiu pe aici….” nu le mai scotea pe alea care lucrau pe acolo. Finally…finalul a fost BESTIAL o angajata -  cu matura in mana ii spune respectivei- : Bine, colega, nu mai esti langa noi..acuma ai avanasat..vad ca dai concurs. Concluzia..de la femeie de servici..ajunge mai sus…MUUULT mai sus..poate prea sus decat si-a imaginat si eu. Apreciez vointaJ))).

Concluzia zilei de 1 octombrie 2009

1. Hallelujah..ca nu lucrez cot la cot cu femeia de servici fitzoasa si nici cu aia cu multe inele (nu de alta dar chiar NU avem nimic in comun iar zilele la birou ar fi fost prea plictisitoare).

2. Mediul in care era job-ul se baza pe “cati bani ai in cont ca sa stiu cum sa te tratez”.

3. Era a naibii de frig acolo

4. Programul era de kkt.

5. Ma bucur ca am ajuns acasa si m`am intalnit cu ingi, si a zis ca nu l`am dezamagit ca e bucuros ca nu m`am angajat acolo…ca “nu era de mine”….si ca la urmatorul interviu va fi asa cum am visat eu.

6. Pana in ultima clipa am sperat ca daca esti bun, poti sa te angajezi..dar brusc am dat cu capul  si m`am trezit la realitate..in Romania, fara bani esti zero…iar putini sunt cei care te apreciaza.

NU salut institutiile de stat, nu le respect, nu le apreciez, ci efectiv imi este sila si greata de ce se petrece in interiorul lor. Si ma intrebam de ce au geamuri fumurii??!…ca sa nu se vada tot cacatul care e in interior.

P.S. stiu ca finalul e vulgar, dar e consecinta faptului ca am stat de la 8 jumatate la 17 intr-o institutie de stat si am vazut atat de multe, cat n`am vazut in cei 22 de ani ai mei.

Demisie

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare.

A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai. Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii. Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic. Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Si uite asa..flu flu

Probabil nu ai dormit toată noaptea, din nou gândurile te-au ţintuit în realitatea asta sufocantă.

Ştiu, ai colindat tot oraşul, te-ai aşezat probabil pe o bancă şi ai început să visezi. Da, asta ţi s-a întâmplat şi ţie cel puţin o dată în viaţă. Şi ţi-ai promis că de mâine te vei schimba, vei zâmbi poate mai mult, vei medita la umbra unui fir de iarbă.

Dar ciclul acesta nesfârşit, continua, continua, fără nici o noimă, fără nici o lege care să îl guverneze, absent şi omniscient, asemeni unei zeităţi abstracte.
Şi într-o zi un copil ţi-a zâmbit. Şi ochişorii ţi-au amintit de universul pe care îl colindai în copilărie, în care stelele formeau constelaţii pentru un zâmbet de-al tău.
Apoi un bătrân ţi-a cerşit un zâmbet, dar sufletul tău era incapabil de a sări în ajutor. Erai prea gol.
Ai început atunci să te întrebi de ce mai trăieşti. Era ceva ce te rupea de cotidian, cireaşa amară numită poate speranţă… speranţa într-un viitor în care cineva îţi va vinde pe câţiva lei o viaţă. ..

PLANURI?! :)..inainnnte de bac

nu lacrimi, nu tristeţe.

un prieten, încă o iluzie. atestat la informatica şi poate o masina broscuţă

cursuri de psihologie/ o facultate: Administrarea afacerilor sau Drept?

o pastilă de sănătate şi zeci de cuvinte schiţând poezii.

vreau ochelari de soare şi ciocolată cu frişcă,

camera d filmat pentru a surprinde momente penibile,

o excursie în Hunedoara sau o tabără alături de colegi.

îmi doresc să vină primăvara să mă tund/ să-mi schimb atitudinea.

a trăi fără a-i enerva pe cei care îmi ţin companie în drum spre facultate,

a da un sfat/ a deschide o minte.

aş face scurt circuit de la prea mult râs la sfârşitul unui film de groază (senzaţii noi, senzaţii tari)

aş mai visa la o viaţă după moarte şi încă o oră de meditaţie.

sau poate inca o noapte alaturi de el

hei, cine a stins lumina???

lista nu s-a terminat…

Lumea mea …

Ma simt confuza…ma simt ciudat.
Mi`e greu sa mai am incredere in cineva..in fond toti suntem egoisti..doar ca unii se intrec pe altii..iar cercul de persoane in jurul meu este dominat de acest “sentiment”.

Cum e cand ..ai fost obisnuit sa ti se spuna de fiecare data la multi ani de 1 iunie ? Sa te sune aproape zilnic sa vada…daca….esti bine ? (si nu ma refer la cuvantul englezesc “boyfriend”)..sau sa fii aproape mereu imbratisata inainte de culcare… sau sa stai mereu in umbra celui iubit si invers..el sa fie langa tine?!…E foarte bine..va spun eu…

DAR..cum e cand toate acestea se pierd..brusc…si simti ca ai cazut intr`o prapastie fara fund? …Cum e sa`ti propuna …cineva sa traiesti dupa un orar exact?.. Nu e iubirea neconditionata? Nu e iubirea..lipsita de timp..de spatiu ?… Nu e iubire mereu?!..Oare intr`o relatie..desi impreuna..fiecare are viata lui?

Cum e sa stai in mijlocul patului.. si intrebandu`te… .ce`am facut?..de ce s`a schimbat aproape totul?… Ce rol au parintii dupa ce devii major? sau dupa ce faci 22 de ani ?

Nu vrei sa`mi fii alaturi…te`ai plictisit?… Unde ar ajunge lumea asta daca imediat simte nevoia de noutate…si isi ia jucariile si pleaca?…
De ce nu isi dau seama unii atunci cand ranesc?..si trebuie sa le spunem..si sa le dam indicii mereu ca nu e bine ce fac…si totusi degeaba tii prelegeri lungi si lamuritoare..pentru ca tot asa cum vor ei ramane.

Nu numai eu simt ca trebuie sa`mi impart fericirea cu cineva…nimeni nu vrea sa fie singur… si ma intristez atunci cand ..lista lunga de “friends”..de oameni…de persoane… devine offline si sta “invisible” chiar si in real life…si uite asa…greu de imaginat ..ca o persoana are atatia prieteni si in acelasi timp este atat de singura..

singurul lucu pe care il incerc..este sa nu urasc…ma rog..sa nu urasc pe nimeni..pentru ca atunci doar eu as exista in lume..si as fi ca intr`un bol de sticla…doar al meu…si doar eu.

Trec minutele..nici nu stii cand…si incep sa ma imprietenesc cu noaptea…
Dar totusi..Tessa tine la mine si ma asteapta pe perna… stiu ca nu am sa fiu singura…

Nu am sa visez la iubire in noaptea asta… refuz sa ma gandesc la iubire..pentru ca desi e chiar puternica…doare atunci cand are slabiciune fata de dusmanul numit “timp”.

Later…

Bancuri cu Mosu’

Optimism iremediabil

Doi copii, unul optimist si celalalt pesimist vorbesc despre Mos Craciun si cadourile pe care urmeaza sa le primeasca:
Pesimistul: “Sigur nu o sa primeasca nimic”
Optimistul: “Eu o sa primesc un cal!”
Vine Mosul. Pesimistul primeste tot ce isi putea dori: trenulete, masinute, dulciuri, etc. Optimistul primeste o balega.
Pesimistul: Eu am primit un trenulet, dar nu merge prea bine, o masinuta, dar nu e modelul bun, o ciocolata, dar e cam veche…
Optimistul ii raspunde incantat: Eu am primit un cal ! Dar nu stiu unde s-a ascuns!

Motive pentru care Mos Craciun nu poate fi barbat:

- Barbatii nu stiu sa ofere cadouri
- Barbatii nu stiu sa te surprinda in mod placut
- Chiar daca iti iau cadouri, barbatii nu le pot impacheta
- Barbatii nu s-ar imbraca niciodata in catifea rosie
- Barbatii nu raspund la scrisori.
- Barbatii ar prefer o halba cu bere si niste alone in locul unei cani cu lapte cu prajiturele
- barbatii nu si-ar asuma responsabilitatea de a oferi cadouri pentru ca asta ar insemna sa isi ia un angajament.

Tampax de la Mosu’

Un baietel intreaba o fetita:
- Ce-i vrei de la Mos Craciun?
- O papusa Barbie. Tu?
- Eu vreau un Tampax
- Tampax? Ce e asta?
- Nu stiu, dar la televizor zic ca daca il folosesti, poti merge la plaja oricand, te poti plimba cu bicicleta in orice zi, poti sa dansezi, sa mergi la piscina, tot ce vrei… fara ca nimeni sa-si dea seama!

Dorinta si promisiune

In ziua de Craciun preotul observa ca ii lipseste o statueta micuta cu Iisus. Iese in curte si vede un copulas jucandu-se cu statuia si cu o masinuta.
- De ce ai furat statueta copile?
- Pentru ca asa i-am promis lui Iisus?
- Pai cum?
- Pai m-am rugat sa imi aduca Mosul o masinuta si i-am spus lui Iisus ca pe el il plimb primul daca o primesc!

Reuniune de familie

Un batran isi suna fiul in pag de Sarbatori:
- Fiule, nu vreau sa te supar acum, de Craciun, insa trebuie sa-ti spun ca eu si mama ta am hotarat sa divortam.
- Cum asa?
- Simplu, nu ne mai iubim.

Tanarul inchide telefonul, isi suna sora. Disperata, sora isi suna parintii si ii anunta ca pleaca chiar acum spre casa lor impreuna cu fratele.

Batranul inchide telefonul si ii spune sotiei.
- Gata, vin de Craciun. Acum trebuie sa ne gandim ce le spunem ca sa vina si de Pasti.

Unhappy

Trist..foarte trist.

Acelasi colt..de camera..aceiasi ochi mari si sinceri..dar acum  inlacrimati. Mainile tremura.. gandurile o napadesc…  cuvintele o dor…tzipetele o izbesc de-un zid prea trist al realitatii … se simte atat de singura incat …incat….

… chiar cartile de pe birou  (care s-au umezit din cauza lacrimilor ce`i curg siroaie…) .. s-au saturat de acceasi atmosfera…

Asculta o colinda..e acceasi din copilarie.. si acelasi sentiment si durere in suflet o copleseste. Se gandeste la o singura persoana..si vede in ea scparea..si sper ca va fi candva ..langa ea sa o  ia de mana si sa spuna “hai iubire…o sa trecem peste toate..chiar daca esti frumoasa si cand plangi..nu trebuie sa faci asta”.

A incetat sa mai creada in atmosfera de Craciun..cei din jur. i-au taiat aripile .. ce mai urmeaza?..anii trec…. iar prea putine sunt lucrurile si intamplarile ..care  candva..ii dadeau speranta de viata… DAR totusi..va continua sa zambeasca …pentru ca nimeni nu e interesat ce se intampla de fapt cu ea..sau ce e in sufletul ei.

HAPPY X-MAS!

Mos Nicolae…te ador!

In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii (si nu numai ) asteapta cu nerabdare cadourile lasate de Mos Nicolae in ghetute ..si cu siguranta ne aducem si noi aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebandu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa…

Mereu am sa cred in mos Nicolae…chiar daca unii incearca sa ne izbeasca de realitate..si ne indeamna sa nu mai visam ..el mereu va exista pentru mine ..la fel ca si Mos Craciun.

..drept pentru care… in  seara asta am cizmulitele facute ….si cu multa speranta in suflet..am sa astept … chit ca dimineata..vor fi asa cum le-am lasat  ..macar stiu ca m-am simtit copil…asteptand si sperand..  chiar daca  nu vor fi lucruri materiale…o singura dorinta am: sa-mi aduca mosul putere sa..continui sa sper catre un maine mai bun…

Prin urmare … va rog si pe voi..sa va mai simtiti inca copii …macar pentru o zi..pentru o seara..pentru o noapte… si la cat mai multe zambete ! ..